Papa Francisc a fost primul suveran pontif provenit din Ordinul Iezuiților. Wilhelm Dancă, preot catolic, profesor și academician, spunea despre Papa Francisc că are „cap de iezuit și suflet de franciscan”.
Capul de iezuit cuprinde educația pe care a primit-o Papa Francisc în tinerețe, când a urmat cursurile de filozofie, de teologie, la Buenos Aires și în alte provincii, locuri din Argentina, unde iezuiții aveau case de formare. Și mai departe, sigur, ceea ce el a reușit să asimileze și să transmită într-o cheie personală, spiritul misionar, deschiderea spre lume.
Ceea ce e înscris în motto-ul iezuiților e o prescurtare, IHS, care se traduce cu Iesus Hominum Salvator, adică „Isus este însoțitorul oamenilor”. Deci, să știi să te apropii de oameni și să îi însoțești cere multă flexibilitate, multă inteligență, intuiție, lucrurile acestea nu se improvizează, trebuie, într-un fel sau altul, să prinzi, să asimilezi aceste cunoștințe, tehnici, dacă vreți, pentru a fi cât mai aproape de oameni. (Wilhelm Dancă)
(…) Lucrurile acestea le-a făcut Papa Francisc prin educația sa, prin formarea sa, prin lecturile proprii, prin hobby-urile lui literare, muzicale, chiar și sportive. Era membru al unui club de fotbal din Buenos Aires — San Lorenzo se cheamă echipa lui favorită.
A jucat și fotbal, deci era membru activ al acelui club. Un om, să zicem așa, complet, integral, chiar dacă unii cred că, atunci când devii călugăr – cum a fost cazul său, iezuit – urmezi o viață de asceză, de mortificare, de sacrificiu, de renunțare la lume.
Ei bine, spre deosebire de toate celelalte ordine religioase, Societatea lui Isus, sau Ordinul Iezuiților, are această carismă: de a-și încuraja membrii să fie activi, să se implice în societate, să participe. (Wilhelm Dancă)
