”Forma tăcerii”, romanul nou apărut al lui Cristian Fulaș, în colecția Folio a Editurii Litera, surprinde chiar de la întîlnirea cu prima filă, a cărei frază nu începe cu majusculă și nici nu se încheie cu punct, nici măcar la sfîrșitul cărții. Un imens monolog cuprinde poveștile de viață ale personajelor, mai exact, se întretaie mai multe monologuri, decurg unele din altele creînd impresia unui flux infinit al cuvintelor, al interiorității, care amintește de formule ale lui James Joyce, Virginia Woolf sau Gabriel Garcia Marquez în ”Toamna patriarhului”. Dar e o carte dincolo de literatură, spune autorul, ”am trecut cu cartea asta acolo unde cumva ajungi la os cu textul, în viu, și-acolo literatura nu mai poate mare lucru.”
”Aici am vrut să las o urmă umană.(…) Cartea asta nu vrea să trateze istoria, nu vrea să trateze politica, nici lumea măcar, e mica poveste a unei familii total înstrăinate, de undeva din sudul României. Dacă o luăm la bani mărunți, ea nu are de fapt nici o poveste.”
”Eu am căutat – să fiu eu sincer cinci secunde – o formă de terapie în cartea asta personală. Mai mare eșec în ultimii ani decît forma asta de terapie nu-mi amintesc, nu mi-a ieșit absolut nimic, nu trece, nu se vindecă nimic cu un text. Dar cumva poate că interiorizarea m-a ajutat, a mai simplificat lucrurile”.
Cristian Fulaș a vorbit cu Georgeta Drăghici despre romanul său, la Revista Literară Radio din 27 aprilie.
