Radu Vancu a publicat de foarte curînd o carte nouă, romanul ”Paradis”, apărut la Editura Polirom. O carte voluminoasă, de peste 700 de pagini, despre care spune că nu se putea scrie altfel avînd în vedere ce și-a propus aici, o carte despre ”umanul integral”, unde e nevoie de spațiu destul, de un roman ”maximalist”.
În același timp, vorbim despre o distopie, combinată cu elemente utopice: ”Cred că orice ai scrie onest despre lume, tot o distopie o să-ți iasă pînă la urmă, tocmai pentru că noi, specia asta a noastră s-a priceput să construiască atît de bine și frumusețe, și oroare, și muzica absolută, și lagărele de concentrare. Și literatura, și crimele de orice fel, pe care, în fond, tot literatura le descrie.”
Literatura, imaginarul fac parte din viață, din viața personajelor, pentru că ”dacă vrei să scrii o carte despre umanul integral, cum am încercat eu, trebuie să scrii și despre viața lui cea mai concretă, și despre ficțiunile lui cele mai abstruse.”
”Ceea ce vedem, ceea ce trăim, istoria pe care o experimentăm, cu suma ei de frumusețe și de orori, ea este, de fapt, Paradisul.
Acestui supraviețuitor al unei pandemii care ucide umanitatea, în fond și majoritatea formelor de viață, îi este dat să înțeleagă acest lucru, într-adevăr, încercînd să reconstituie din memorie tot ce a pierdut. În speranța unui Paradis viitor, dar înțelege pe măsură ce trăiește că, da, de fapt, Paradisul real este Paradisul memoriei.”
Despre romanul său recent, Radu Vancu a vorbit la Revista Literară Radio din 27 aprilie cu Georgeta Drăghici.
