George Cornilă este unul dintre scriitorii români care construiesc lumi întregi între coperțile cărților lor. Recent, romanul său Silex, publicat la Polirom, a fost distins cu Premiul Radio România Cultural la secțiunea Proză.
Într-un dialog cu Anca Mateescu, autorul vorbește despre ce a însemnat pentru el această recunoaștere, experiența lecturii propriului roman pentru radio, dar și despre sinceritatea creativă care stă la baza operei sale. Un interviu – confesiune, din care reiese clar: Silex nu e doar o carte. E un punct de pornire.
„Încă dăinuie senzația aceea de ireal”, spune George Cornilă despre momentul în care a aflat că a câștigat premiul.
„În ceea ce privește premiul, sigur, e o imensă onoare pentru mine. Este, la urma urmei, unul dintre cele mai importante premii din cultura română.”
Autorul recunoaște că nu credea că are vreo șansă în fața unor cărți precum Nickel de Cristina Hermeziu sau Soarele negru de Bogdan Alexandru Stănescu – romane pe care le consideră repere ale literaturii recente.
Înregistrarea integrală a romanului Silex pentru fonoteca Radio România Cultural a fost pentru George Cornilă o experiență inedită, dar profundă.
„În ceea ce privește înregistrarea, a fost o experiență unică pentru mine. (…) Aici vorbim despre o altă imensă onoare. Pentru că a fi inclus în fonoteca Radio România Cultural este ceva la care nu visam vreodată, ținând cont de numele pe care le cuprinde. Iar dintre autorii recenți vorbim despre Gabriel Liiceanu, despre Gabriela Adameșteanu, despre Dan Lungu. Sunt autori pe care îi citesc de-o viață.”
Silex nu e un roman pe care îl termini după ce ai citit ultima pagină. A fost gândit ca o poartă către alte cărți, către alte opere.
„Am vrut ca Silex să fie o carte care să nu se termine, sau care să nu se termine, în orice caz, ușor, și care să te trimită la alte cărți, să fie o lectură continuă. Și, cel puțin în cazul unora dintre cititori, acest lucru s-a întâmplat. Și-au luat notițe, au conspectat unele porțiuni și au făcut liste de cărți și de opere pe care să le consulte apoi, și s-a propagat această undă culturală.”
George Cornilă scrie fără rețete și fără frică iar Silex este dovada acestui curaj.
„Am scris, indiferent de ce se întâmplă în lumea din afară, și nu am scris niciodată o carte cu un subiect pe care l-am considerat vandabil sau care ar putea fi prizat de public sau care ar plăcea editorilor. (…) Silex cred că este dovada supremă în acest sens, dintre cărțile mele de până acum, pentru că nu respectă nici o rețetă, ba chiar, din contră, pe alocuri face exact opusul lucrurilor pe care, teoretic, ar trebui să le facă un scriitor atunci când construiește o carte. Dacă mergi la ateliere de scriere creativă, cel puțin la unele construcții se spune să nu faci asta, să nu faci asta, să nu faci asta, să nu faci asta. În Silex le-am făcut pe toate.”
