În „Osânda”, din 1976, în regia lui Sergiu Nicolaescu, îi dă lui Gheorghe Dinică nişte replici superbe: “Nu pot să primesc, Ioane. Dacă primesc asta, mâine o să vrei să te primesc în casă. Eu sunt singură, nu am pe nimeni pe lume, şi aşa sunt învăţată, să fac cum mă taie capul, bine sau rău” – spune Ruxandra, dozându-şi tensiunea din voce la limita dintre fermitate şi flirt. În 1978 în „Rătăcire” (r. Alexandru Tatos), este Doina, o fată care face o alegere aducătoare de suferinţă. Cu un palton alb lăptos şi o beretă roşie, nu e doar o pată de culoare ci aduce cu ea însăşi energia vieţii într-o lume gri şi înţepenită de frig – Ioana Dumbravă în „Întâlnirea” (r. Sergiu Nicolaescu, 1982). Am amintit doar trei dintre multele roluri pe care Ioana Pavelescu le-a dăruit cinematografiei române. La Gala Gopo din acest an, Ioana Pavelescu a primit un premiu pentru întreaga carieră.
Ioana Pavelescu a fost invitata Elenei Vlădăreanu la Scena și ecranul.
Ioana Pavelescu: ”De când am început să vorbesc, numai asta mi-am dorit, să fac teatru”.
