Rosario este un horror inspirat de religia afro-americană Palo Mayombe, care a luat naștere în Cuba la începutul secolului al XX-lea, apoi s-a extins și în alte țări din America. Cu elemente împrumutate din tradițiile Kongo, catolicism și spiritism, Palo nu reprezintă o religie predominantă, fiind considerată adeseori vrăjitorie. Zeitățile pe care practicanții le venerează diferă în funcție de ramura specifică, însă Mayombe se concentrează pe spiritele morților. Kobayende este liderul lor și oferă vindecare, protecție și succes celor care îl respectă.
În 1999, în Brooklyn, o fetiță mexicană se bucură de prima ei Împărtășanie. Cu ocazia aceasta, într-o atmosferă de sărbătoare cu muzică autohtonă, tatăl îi promite că toate visurile ei se vor îndeplini cândva. Vinul roșu vărsat pe masă, ușor asociat cu sângele, anticipează însă prețul plătit pentru această afirmație. Bunica ei începe să se comporte ciudat.
Două decenii mai târziu, Rosario – acum Rose – se bucură de succesul răsunător pe care îl are în lumea investițiilor. Părinții ei au divorțat, mama a murit, iar ea a ales să rămână apropiată de tată, detașându-se de partea maternă a familiei. Până când bunica se stinge din viață, iar ea trebuie să păzească cadavrul până la venirea ambulanței, care pare că nu mai ajunge din cauza furtunii de zăpadă de afară. Acesta este catalizatorul pentru o călătorie de auto-descoperire, dar și de revelare a unei istorii familiale de care protagonista a fugit prea mult timp. Astfel Rosario trebuie să facă pace atât cu entitatea Kobayende, cât și cu propriul trecut. O va ajuta rozariul bunicii, cu o poveste la fel de tragică ca cea a posesorilor lui.
Deși producția eșuează în a livra sperieturile pe care orice spectator de film horror le așteaptă, iar ritmul lent al acțiunii nu e potrivit pentru oricine, scenariul scris de Alan Trezza și micile răsturnări de situație mențin totuși atenția publicului. Interpretările actoricești adaugă plus valoare: Emeraude Toubia în rolul principal, José Zúñiga (Twilight, Mission: Impossible III) în cel al tatălui, David Dastmalchian (Oppenheimer, Dune) și Paul Ben-Victor (The Irishman, The Wire) ca bizarii Joe și Marty. Imaginea în nuanțe întunecate și mișcările camerei ajută la conturarea atmosferei înfiorătoare, iar design-ul de sunet este construit meticulos, chiar dacă nu creează mereu tensiunea dorită.
Rosario poate să nu fie cel mai calitativ produs al genului horror și cu siguranță lasă spectatorii la final cu mai multe întrebări decât răspunsuri, dar vorbește despre o religie prea puțin cunoscută la nivel larg și pornește de la o premisă rar întâlnită pentru filmele de groază, una ancorată în realitățile contemporane: o emigrantă încearcă să își facă un rost în viață, debarasându-se inițial de originile ei, doar pentru a învăța apoi că acestea o fac mai puternică, nu mai vulnerabilă. Regretele și descoperirile făcute o determină să își schimbe comportamentul față de proprii clienți, încercând să dea înapoi ce a primit prin sacrificiile familiei. La propriu.
