Monograful lui Caragiale, care îl va admira mai târziu pe actorul Emil Botta în Năpasta marelui clasic, scria în 1937, în unul dintre numerele ziarului Adevărul, despre primul volum al poetului: „ Domnul Emil Botta se aşază sub zodia romantismului, dar variază tonalitatea liniştitei sale disperări, prin filiera umoriştilor din care coboară. Fie că, ostentativ romantic, cultivă macabrul, – cât de purificat, însă, – sau că, romantic cu discreţie, pune o surdină suspinului, d-sa rămâne mereu lucid şi stăpân pe coardele inimii, prin ironie.”
La rândul lui, poetul semnalat de Șerban Cioculescu își publicase versurile volumului mai întâi în presă, în Vremea. Debutase în Bilete de papagal, revista lui Arghezi, în 1929; acesta e și anul în care Emil Botta devenea student la Conservator.
La Vocile memoriei, îl vom asculta pe Emil Botta, în dubla lui ipostază, de poet și actor, recitând unul dintre poemele volumului său de debut.
Difuzăm în aceeași ediție înregistrări datorate lui Ștefan Bănulescu, Nicolae Manolescu, Mihai Ralea, D. I.Suchianu.
