„Zidul” de John Lanchester, roman apărut în limba română la Editura ap! (ACT și Politon), este un volum fascinant și tulburător care nu doar că îl face pe cititor să evadeze din realitatea cotidiană, ci vine și cu o întrebare tulburătoare: „Ce-ar fi dacă această realitate nu e chiar atât de departe?”.
Romanul atinge probleme cât se poate de reale ale vremurilor pe care le trăim, precum dezechilibrul climatic, teama tot mai acută sau disensiunile politice majore, însă, în ciuda acestui fapt, rămâne o distopie – una atât de bine scrisă, încât, scriitorul și jurnalistul american Michael Lewis a numit-o „un «1984» (n.r.: 1984, de George Orwell) al timpurilor noastre»”.
Într-o lume în care grijile zilnice, rutina, știrile și evenimentele sociale ne presează constant, „Zidul” oferă ceva rar: o experiență literară complet imersivă. O distopie atât de bine construită, captivantă, dură și extrem de actuală, care – în mod paradoxal – oferă exact ceea ce cititorul modern caută: o portiță de evadare. O evadare într-o lume care, deși imaginară, reflectă perfect fricile și disensiunile lumii în care trăim.
Scrisă de jurnalistul și autorul britanic John Lanchester, „Zidul” îmbină introspecția psihologică cu un ritm alert, evocând universuri comparabile cu marile distopii ale secolului XX. De altfel, Emily St. John Mandel consideră romanul „o viziune a viitorului sfâșietoare, strălucitoare și îngrijorător de plauzibilă”.
Acțiunea are loc într-un viitor rece, literar și metaforic. O lume de după Schimbare, în care întreaga coastă britanică este înconjurată de un zid uriaș de 10.000 km, menit să-i țină la distanță pe „Ceilalți” – refugiați ai unui cataclism planetar neprecizat, dar resimțit în fiecare colț de beton al acestei lumi decăzute. Aici, cititorul îl cunoaște pe Joseph Kavanagh, un tânăr obligat să își efectueze stagiul militar obligatoriu ca Apărător pe Zid – o sarcină grea, obositoare și fără nicio recompensă.
Aflăm, cu această ocazie, cum arată lumea după Schimbare, judecând după o simplă meditație de-a lui Kavanagh:
Ce-i drept, există oameni de vârsta mea care sunt curioși cum erau lucrurile înainte, cărora le place să audă vorbindu-se despre asta, cărora le plac poveștile și faptele uluitoare. Ca să reformulez: există mai mulți oameni de vârsta mea care sunt atrași de plaje. Ei se uită la filme și la emisiuni TV despre plaje, se uită la fotografii cu plaje, îi întreabă pe ăia bătrâni cum era să mergi la plajă, cum era să stai întins toată ziua pe nisip și cum era să construiești un castel din nisip și să privești cum se năpustește apa spre el, să-l vezi încercând să i se opună, pentru ca apoi să se prăbușească înfrânt, un castel care părea cândva atât de mare și de invulnerabil dizolvându-se pur și simplu, încât, atunci când apele se retrag, nu se mai poate observa că acolo a existat ceva. Și cum era să faci un picnic pe plajă? Nu îți intra nisip în mâncare? Și cum era surfingul? Cum era să fii purtat de valuri către mal în timp ce oamenii care stăteau la plajă te urmăreau din ochi? Și chiar e adevărat că apa era uneori caldă chiar și aici, atât de departe în nord? Există oameni care iubesc toate prostiile astea. Eu nu. Arătați-mi o plajă propriu-zisă și mă voi arăta interesat de plaje într-o oarecare măsură. Dar știți ceva? Nivelul interesului meu corespunde cu exactitate numărului de plaje care mai există. Și nu a mai rămas nicio plajă, nicăieri.
Distopia devine personală. Ficțiunea devine posibilă. Povestea devine a ta.
Pe măsură ce Kavanagh încearcă să înțeleagă lumea post-Schimbare, cartea prinde cititorul într-un vârtej de întrebări morale, emoții contradictorii și fragmente de umanitate ce supraviețuiesc, în mod miraculos, într-un peisaj aparent lipsit de sens.
Atmosfera din roman este apăsătoare: zile identice, nopți în care frica devine omniprezentă, prietenii rare și iubirea aproape imposibilă. Și, cu toate acestea, în mijlocul acestei pustietăți, Lanchester reușește imposibilul: construiește magistral o poveste care te prinde și nu-ți mai dă drumul până la ultima pagină.
„Captivant… Momentele tensionate și întorsăturile bruște de situație sunt numeroase… Puțini vor fi cei care se vor putea opri din citit până nu vor ajunge la ultima pagină.”
– New York Times Book Review
Un roman despre frică, speranță, sacrificiu și identitate
Cartea este structurată în trei părți – Zidul, Ceilalți, Marea – fiecare etapă reflectând nu doar o schimbare de decor, ci și o transformare profundă în conștiința personajului principal și, inevitabil, în a cititorului.
„«Zidul» este ceva nou: aproape o alegorie, aproape o avertizare în legătură cu un viitor distopic, parțial un studiu elegant despre natura povestirii în sine. M-a impresionat profund.”
– Philip Pullman
De ce merită citită?
„Zidul” nu este doar o carte – este o experiență. Este genul de roman care:
- răpește cititorul din viața de zi cu zi;
- întoarce pe dos gândurile despre moralitate, politică și mediu;
- oferă o lectură intensă, dar accesibilă, care provoacă și emoționează în egală măsură;
- face cititorul să reflecteze asupra unui viitor care nu pare atât de improbabil.
Disponibilă în librării și online pe site-ul Editurii ap!.
Despre autor
John Lanchester este cunoscut nu doar pentru romanele sale multipremiate – printre care „The Debt to Pleasure”, „Capital” și „Mr. Phillips” – ci și pentru colaborările de lungă durată cu publicații de prestigiu precum The New Yorker, The Guardian și London Review of Books. Este un autor care știe să scrie pe înțelesul oricui, fără să sacrifice profunzimea.
Pe lângă „Zidul”, la Editura ap! (ACT și Politon) a mai apărut volumul său Cum să vorbești pe limba banilor, o introducere accesibilă în complexitatea discursului economic contemporan.
Descoperiți noutățile, ofertele și evenimentele pregătite de ap! pe canalele de social media ale editurii (Instagram, Facebook, LinkedIn, YouTube, TikTok), precum și pe site.
