Împreună cu Silvia Teodorescu și ghidați de jurnalista și scriitoarea Anda Docea, pornim la pas prin Napoli — un oraș pe care Anda l-a descoperit cu ochii mari de copil și curiozitatea unei călătoare pasionate. De la faimosul mural cu Maradona până la străduțele întortocheate, cu scutere grăbite și muzică dată la maximum, Anda conturează portretul viu al unui „oraș uimitor”.
„Este un oraș al contrastelor. Se spune că turiștii care ajung prima dată acolo ori îl urăsc, ori îl iubesc. Eu l-am iubit foarte tare, pentru că este un oraș gălăgios, un oraș întortocheat, unde ți se poate întâmpla orice.”
Nu întâmplător, călătoria a fost inspirată de filmul lui Paolo Sorrentino – È stata la mano di Dio – un omagiu adus orașului natal al regizorului și fotbalistului devenit simbol.
Anda ne poartă prin Cartierul Spaniol, locul unde „arta stradală e la fiecare pas” și unde fațadele clădirilor se transformă în adevărate galerii în aer liber, cu portrete ale lui Totò, Sophia Loren și, desigur, Maradona. Povestea muralului legendar, pictat în anii ’90 de Mario Filardi și restaurat în 2016, e una dintre acele întâmplări tipic napolitane — o fereastră apărută din senin chiar peste fața fotbalistului a trebuit să fie închisă pentru a salva imaginea devenită icoană.
Dar Napoli nu înseamnă doar fotbal. Înseamnă scutere cu trei persoane, găleți de tablă coborâte cu sfoara de la etaj, muzică pe străzi și oameni care trăiesc intens fiecare clipă. Anda Docea a locuit aproape de casa lui Totò, actorul adorat de napolitani, și a descoperit orașul la pas, fără hartă, urmând doar fluxul turiștilor și pulsul locului.
Un moment de neuitat a fost urcarea la Castel Sant’Elmo, o fortăreață în formă de stea care oferă o panoramă spectaculoasă asupra orașului. Drumul până sus este la fel de savuros ca destinația: oameni care cântă la geam, motociclete care trec în viteză, viața într-o explozie de sunete și culoare.
„Orice punct mai înalt din Napoli îți oferă o perspectivă absolut uluitoare. Castel Sant’Elmo este unul dintre cele mai vechi, datează din secolul al XIV-lea. Are o formă neobișnuită, de stea, și te poți plimba pe toate laturile, descoperind o perspectivă diferită a orașului din fiecare unghi. Mai ales dacă, cu o zi înainte, ai rătăcit puțin pe străduțe – de acolo le vei putea recunoaște cu siguranță.”
Traseul Andei a continuat spre mare, pe urmele lui Sorrentino și ale legendelor napolitane. De la Posillipo, cartierul bogaților, până la Mappatella, plaja mică cu vedere spectaculoasă spre oraș, și Castel dell’Ovo — locul de unde, potrivit legendei, a început Napoli. Acolo, se spune că poetul Virgiliu ar fi ascuns un ou magic ce protejează orașul de nenorociri.
Iar cum fără pizza n-ai fi cu adevărat în Napoli, Anda Docea încheie cu un sfat savuros: evitați pizzeriile turistice. Cea mai bună experiență a avut-o într-o mică afacere de familie, cu doar câteva mese pe trotuar, unde a gustat o pizza simplă, autentică, moale, cu margini ridicate și gust desăvârșit.
„Pe lângă pizza și, desigur, înghețata, eu aș adăuga produsele de patiserie. Pasticceriile din Napoli, pe care le găsești la tot pasul, au rețete tradiționale extraordinare – cum ar fi sfogliatella, un produs de patiserie în două variante: una mai crocantă, în formă de scoică, cea tradițională, și cealaltă, cu umplutură de cremă de brânză și lămâie. Este senzațională! Sunt celebri pentru dulciurile lor – și sunt toate foarte bune. Mâncarea în Italia, sincer, nu cred că are vreun defect.”
Din 2018 comunitatea Cronicari Digitali umblă neîncetat prin toate colțurile României, descoperă oameni, locuri, obiective și povești. În rubrica Spune-mi unde sunt, din emisiunea Orașul Vorbește, prezentăm săptămânal câte o destinație de călătorie pe care te îndemnăm să o descoperi și tu, în următorul weekend sau vacanță!
