Sentimental Value începe și se termină cu vechea casă din Oslo a familiei Borg. Un conac cu o fisură în fundație, acesta a găzduit generații întregi care au trăit atât momente deosebite, cât și unele tragice. Regizorul norvegian de origine daneză Joachim Trier, un specialist în dezvoltarea relațiilor firești și intime între personaje, aduce la Cannes o dramă emoționantă despre familie, amintiri și puterea vindecătoare a artei.
Joachim Trier și scenaristul Eskil Vogt – un colaborator peren al regizorului – creează o poveste complexă, cu influențe cehoviene pe alocuri, despre trei personaje ce se confruntă cu trauma abandonului. Dacă Gustav (Stellan Skarsgård), un regizor aflat la apusul carierei, s-a confruntat cu dispariția mamei sale în copilărie, fiicele lui, Nora (Renate Reinsve) și Agnes (Inga Ibsdotter Lilleaas), au trăit experiențe similare atunci când Gustav a divorțat de mama lor și a plecat de acasă, prioritizându-și cariera în detrimentul familiei. Intriga se declanșează atunci când tatăl apare neanunțat la priveghiul mamei lui Nora și Agnes. Gustav aduce cu el un scenariu de film scris special pentru Nora, o actriță de teatru talentată, dar care nu mai vrea să audă de tatăl său înstrăinat.
Relațiile eșuate se află la baza noului film semnat de Trier, care reușește să țeasă cu delicatețe și inteligență o pânză încâlcită de emoții, stări și gesturi gata să învăluie spectatorul cu o onestitate aparte. Filmul captivează încă de la prima scenă, atunci când Nora are trac și reacționează tragicomic în timp ce angajații teatrului fac tot posibilul să o convingă să joace în propriul spectacol. Mai apoi, urmează dialoguri bine scrise, pline de un subtext ce sugerează problemele dintre personaje. În același timp, regizorul utilizează cuvintele și cadrele cu economie și lasă actorilor un spațiu necesar pentru a-și da frâu liber emoțiilor. Nu o dată le vedem pe actrițe cum plâng, iar vulnerabilitatea creată este cu adevărat specială.
Toți actorii principali strălucesc, iar Joachim Trier știe exact cum să îi pună în valoare. Renate Reinsve, care a mai colaborat cu regizorul și în dramedia romantică The Worst Person in the World (2021), joacă extraordinar. Pe cât de puternică și stabilă este într-o secvență, pe atât de copleșită și rănită poate fi în următoarea, iar actrița traversează cu abilitate o impresionantă paletă de emoții.
Stellan Skarsgård oferă și el o interpretare magnifică, drept tatăl egocentric ce are nevoie de artă pentru a se vindeca și care recurge la stratagema realizării unui film pentru a se împăca cu propria fiică. Inga Ibsdotter Lilleaas se potrivește de minune în rolul surorii Norei, un istoric ce are o relație mai bună cu tatăl său, întrucât îl ajută pe parte de cercetare: dovezile găsite despre tortura naziștilor asupra bunicii ei sunt cu adevărat tulburătoare. De asemenea, Elle Fanning aduce un aer proaspăt peliculei în rolul unei actrițe celebre care se împrietenește cu Gustav în vederea lucrului la noul său film.
Imaginea semnată de Kasper Tuxen, colaborator al lui Trier și la filmul anterior, contribuie considerabil la atmosfera creată. În special în secvențele cele mai tensionate dintre personaje, există numeroase cadre unde camera ținută în mână provoacă un tremurat subtil, fapt ce accentuează tensiunea momentului. Mai mult, Trier și Tuxen reușesc să surprindă cu multă delicatețe intimitatea personajelor în momentele lor cele mai vulnerabile, iar emoțiile transcend ecranul.
Dacă Sentimental Value va deveni magnum opus-ul lui Trier rămâne de văzut. Cert este că regizorul scandinav a elaborat o peliculă sensibilă, originală și necesară într-o lume care tinde să fugă non-stop spre filmele de gen sau francize cu o bază de fani deja captivă. Renate Reinsve, Stellan Skarsgård, Inga Ibsdotter Lilleaas și Elle Fanning oferă adevărate lecții de actorie și transmit sentimente care cu siguranță vor rămâne cu spectatorii mult după încheierea filmului.
