Ca orice film horror care se respectă, The Ritual începe cu mențiunea „bazat pe fapte reale” și un generic ce pune publicul în temă: pelicula recreează cel mai bine documentat caz de exorcism din istoria Statelor Unite ale Americii. Este vorba despre Emma Schmidt, o femeie de 46 de ani, exorcizată în 1928 la o parohie din Iowa. Deși introducerea solemnă promite un horror înfricoșător, ce urmează este mai degrabă un colaj de clișee, filmat parcă după estetica unui episod din The Office.
Scris și regizat de David Midell și co-scris de Enrico Natale, The Ritual nu este neapărat un film ratat, dar nu aduce nimic nou subgenului deja suprasaturat al peliculelor horror cu exorcizări. Povestea îl urmărește pe Părintele Joseph Steiger (Dan Stevens), care află că Emma Schmidt (Abigail Cowen) va fi adusă la mica sa parohie din Iowa pentru a fi vindecată de Părintele Theophilus Riesinger (Al Pacino), un bărbat cu experiență. Dacă Emma pare inițial în regulă, curând descoperim că aceasta este posedată de niște spirite malefice. Astfel, Părintele Riesinger conduce o serie de ritualuri din ce în ce mai intense pentru a o exorciza pe Emma, fiind asistat de Părintele Steiger și de un grup de măicuțe.
Prezența unui actor de calibrul lui Al Pacino în cadrul acestui film este cu adevărat surprinzătoare. Cu toate acestea, își face treaba într-un mod convingător și îi oferă personajului său un aer grav și un interesant accent mediteraneean. Dan Stevens, în rolul preotului mai tânăr, are reacții adesea exagerate, ceea ce este probabil rezultatul indicațiilor regizorale. Abigail Cowen interpretează fidel rolul victimei posedate de demoni, iar machiajul o face să pară cu atât mai lezată și vătămată cu fiecare ritual în parte.
Una dintre problemele principale ale filmului apare încă de la nivelul scenariului. Cinefilii familiari cu genul vor recunoaște rapid abundența de clișee prezentă în această poveste: victima care scuipă sânge și tot felul de obiecte bizare, voci demonice care îi insultă pe cei prezenți la exorcizare, levitații și lecția morală conform căreia protagonistul trebuie mai întâi să-și depășească traumele pentru a putea învinge spiritele rele. Mai mult, pentru a induce senzația de spaimă, personajele (mai ales măicuțele) sunt terifiate de fata posedată încă din prima secundă în care aceasta apare la parohie. Faptul că ele reacționează la fel cu fiecare ritual în parte este mai degrabă redundant decât cu adevărat înfricoșător. Mărturisesc că într-un singur moment am tresărit cu adevărat, restul timpului fiind mai degrabă dezgustat sau plictisit.
O altă decizie discutabilă a regizorului Midell și a directorului de imagine Adam Biddle este modul în care filmează întreaga peliculă. Orice cineast sau cinefil știe că un cadru handheld (cu camera ținută în mână, nu pe trepied) înregistrează acțiunea într-un mod ușor tremurat, ce are efectul de a crea o senzație dinamică, dacă nu una de instabilitate. The Ritual abuzează din plin de acest procedeu, iar această tehnică este utilizată încă din conversațiile de la începutul filmului, deși acestea sunt secvențe statice ce nu necesită așa un stil vizual. Cu siguranță că folosirea continuă a cadrelor tremurate (și a zoom-urilor dese, uneori inexplicabile) devine obositoare, ducându-mă cu gândul la sitcom-uri în stilul The Office, unde măcar această tehnică de tip mockumentary (documentar parodic) are sens.
The Ritual este încă un film horror de duzină care nu reușește să aducă nimic nou genului și cade în aceleași stereotipuri ultra-utilizate în poveștile cu exorcizări. Prezența lui Al Pacino îmbunătățește produsul final, dar nici măcar aceasta nu este suficientă pentru a salva un film care este învăluit în mediocritate. Pentru cei care își doresc un horror clasic cu exorcizări, mai bine (re)văd The Exorcist (1973) al lui William Friedkin.
