Eșecurile recente de la box office ale unor filme precum The Marvels (cu încasări de doar 206 milioane de dolari global) și Thunderbolts (382 de milioane) au fost semne clare că interesul publicului pentru filmele cu supereroi Marvel a scăzut, mai ales în condițiile în care titlurile Avengers depășeau fără probleme cifra de 1-2 miliarde de dolari global. Poate că multiversurile cu o abundență de fire narative și cerința studiourilor de a fi la curent cu fiecare nou serial și titlu interconectat la universul mamă au contribuit la acest trend negativ.
Regizat de Matt Shakman (WandaVision) și cu o distribuție de excepție ce îi include pe Pedro Pascal, Vanessa Kirby, Joseph Quinn și Ebon Moss-Bachrach, The Fantastic Four: First Steps dă startul celei de-a șasea „Faze” din Marvel Cinematic Universe și reprezintă o schimbare în direcția cea bună.
First Steps nu numai că este un film de sine stătător, dar și reintroduce o echipă emblematică de supereroi într-un mod palpitant și accesibil publicului larg. Este și cea de-a patra adaptare oficială Marvel a poveștii celor patru fantastici și pare că producătorii și-au învățat în sfârșit lecția, după trei filme întâmpinate cu reacții preponderent negative din partea fanilor și a criticilor de film – Fantastic Four (2005), sequel-ul Rise of the Silver Surfer (2007), dar și remake-ul din 2015 au fost toate criticate aprig din cauza efectelor speciale neverosimile și a protagoniștilor redați într-un mod banal, fad.
Acțiunea se desfășoară într-un univers alternativ din anii ’60, într-un decor retro-futurist în care tehnologia avansată le permite supereroilor să dețină mașini zburătoare (Fantasticar), un robot multifuncțional (care nu numai că asistă la călătoriile prin spațiu, dar și gătește) și o navă spațială care poate ajunge la viteza luminii. Îi întâlnim pe protagoniști la aniversarea a patru ani de la misiunea spațială în urma căreia au suferit mutații, căpătând astfel superputeri cu care au salvat între timp New York-ul de nenumărați răufăcători, printre care și Mole Man (Paul Walter Hauser).
Povestea începe in medias res („în mijlocul lucrurilor”, adică nu cu începutul şi nici cu sfârşitul) cu Sue Storm/Invisible Woman (Vanessa Kirby) care descoperă că este însărcinată și îi dă vestea cea bună soțului ei, Reed Richards/Mister Fantastic (Pedro Pascal), om de știință capabil să își alungească corpul. Curând, află și Johnny Storm/Human Torch (Joseph Quinn), fratele lui Sue, și Ben Grimm/The Thing (Ebon Moss-Bachrach), omul de piatră. Cei patru fantastici, supranumiți „prima familie” în materialele promoționale Marvel, locuiesc toți împreună într-un turn înalt, asemănător cu CN Tower din Toronto. Reed și Sue nici nu au timp să se întrebe ce superputeri va moșteni bebelușul lor, că și apare Shalla-Bal/Silver Surfer (Julia Garner), o entitate argintie ce zboară pe o placă de surf, care anunță în Times Square că stăpânul ei, Galactus, a ales Pământul drept următoarea planetă de devorat. Cei patru fantastici sunt nevoiți astfel să se confrunte cu cea mai mare amenințare de până acum pentru a salva întreaga omenire de la dezastru.
Cei patru fantastici într-o misiune de viață și de moarte.
Cu toate că urmează formula clasică a filmelor cu supereroi, The Fantastic Four: First Steps impresionează prin modul în care dezvoltă relațiile dintre personaje, dar și prin introducerea lui Galactus, un antagonist de dimensiuni cosmice, care distruge planete întregi și pare mai înfricoșător până și decât Thanos. Regizorul pune accentul pe familie, una dintre temele principale ale filmului: deși sunt supereroi, interacțiunile din casa celor patru fantastici sunt cât se poate de normale (și piperate cu umorul caraghios specific Marvel), cu toate că Johnny și Ben se comportă uneori destul de infantil. Dinamica dintre actorii principali funcționează de minune, iar cuplul format din Pedro Pascal și Vanessa Kirby are chimie. Dacă Pascal este expresiv și carismatic, Kirby impresionează în special prin puterea de care dă dovadă în secvențele de acțiune, dar și în cea a nașterii copilului sau atunci când se adresează mulțimii strânse în fața turnului fantasticilor. Mai mult, Ebon Moss-Bachrach reușește să-i insufle personajului său multă sensibilitate prin priviri, mai ales în secvențele în care interacționează cu învățătoarea Rachel Rozman (Natasha Lyonne), pentru care pare că nutrește în secret o iubire imposibilă.
Unul dintre atuurile filmului este universul retro-fantastic în care are loc acțiunea. The Fantastic Four: First Steps creează o lume alternativă a New York-ului anilor ’60, combinând nostalgia epocii în care au fost create benzile desenate Marvel (mașini de epocă, televizoare analog și panouri de publicitate vintage) cu tehnologia specifică imaginarului futurist constituită în desene animate precum The Jetsons. Decorurile moderne, pline de culoare, create de scenografa Kasra Farahani și uniformele alb-albastre ale supereroilor contribuie la dezvoltarea unui univers plin de farmec în care este ușor să te cufunzi. Muzica compusă de Michael Giacchino acompaniază perfect imaginea și deseori pare că ascultăm chiar o coloană sonoră compusă în anii ’60, cu acele ritmuri repetitive și dinamice, care transmite speranță și generează un sentiment de măreție.
Cu o poveste captivantă, actori excepționali, un antagonist terifiant și o lume retro fascinantă, Fantastic Four: First Steps pare să fie filmul anului pentru cei de la Marvel. O surpriză plăcută și reconfortantă, povestea celor patru fantastici aduce acea doză de prospețime de care producătorii MCU aveau atâta nevoie și pune bazele unei faze a șasea cel puțin promițătoare. Dacă Marvel ne anunță la finalul filmului că protagoniștii se vor întoarce în Avengers: Doomsday, creatorii au ținut de asemenea să includă la sfârșit un citat al lui Jack Kirby, creatorul benzilor desenate Fantastic Four alături de Stan Lee: „If you look at my characters, you will find me. No matter what kind of character you create or assume, a little of yourself must remain there.” / „Dacă te uiți la personajele mele, mă vei găsi pe mine. Indiferent ce fel de personaj creezi sau interpretezi, o parte din tine trebuie să rămână acolo.”
