The Roses este tipul de film în care pare că orice se poate întâmpla între cei doi protagoniști ai săi: schimburi de replici directe și nemiloase, raci vii aruncați în cadă în timpul unei băi cu spumă și chiar incendierea a tot ce îi e drag celuilalt. Toate acestea arată cât de jos decade mariajul aparent perfect dintre Ivy și Theo Rose (a nu se confunda cu numele de scenă al cântăreței românce), subiectul principal al acestei comedii negre, însuflețită de prezența scenică magnetică a actorilor britanici Olivia Colman și Benedict Cumberbatch.
Povestea nu este una întru totul originală, ci se bazează pe romanul The War of the Roses / Războiul familiei Rose, scris de Warren Adler în 1981 și ecranizat opt ani mai târziu de către Danny DeVito, avându-i în rolurile principale pe Michael Douglas și Kathleen Turner. Probabil că reușita uriașă de la box office de atunci a reprezentat un important argument pentru ca acest proiect să primească undă verde, în contextul în care producătorii preferă să recicleze narațiuni de succes din anii ’80 și ’90 decât să inoveze complet scena cinematografică contemporană. Totuși, această nouă versiune schimbă numeroase elemente din poveste, de la numele și profesiile protagoniștilor, până la locație și dinamica dintre soți. Dar sufletul narațiunii rămâne în viață: frumoasa casă a soților Rose redevine centrul confruntării acerbe dintre cei doi soți.
Regizată de Jay Roach (Austin Powers, Meet the Parents) după un scenariu scris de Tony McNamara (The Favourite, Poor Things), această reinterpretare modernă urmărește povestea de dragoste (și ură) dintre Theo (Benedict Cumberbatch), un arhitect de succes, și Ivy Rose (Olivia Colman), un bucătar cu visuri îndrăznețe. Filmul începe in medias res (într-un moment plin de intensitate din mijlocul acțiunii) cu cei doi soți jignindu-se reciproc în cadrul unei ședințe de terapie de cuplu, ceea ce face ca psihologul să mărturisească că nu întrevede vreo posibilitate de salvare a relației lor.
De aici suntem transportați în trecut, la Londra, în ziua în care cei doi se cunosc și ajung spontan să facă dragoste în camera frigorifică a restaurantului la care lucrează Ivy. Ani mai târziu, după ce s-au mutat în nordul Californiei și au devenit părinții a doi copii, pare că protagoniștii au parte de o căsnicie idilică și plină de armonie. Totul se schimbă atunci când o furtună puternică distruge clădirea cu velă concepută de Theo chiar înainte de inaugurare, în timp ce Ivy are parte de un succes neașteptat cu noul ei restaurant. Din acest moment, relația lor începe să se clatine, resentimentele și reproșurile se acumulează (se simte amprenta scenaristului McNamara, dialogurile fiind uneori pline de culoare și înjurături), iar diferențele de viziune asupra familiei și copiilor devin din ce în ce mai dificil de ignorat.
Roach construiește filmul ca pe un feel-good romance (o peliculă ușoară, care binedispune, cu un subiect romantic), care încet, dar sigur se îndreaptă către o confruntare intensă și spectaculoasă între cei doi soți – secvența de la masă cu toți prietenii se remarcă în special, atunci când potopul de jigniri reciproce își realizează efectul scontat, dialogurile fiind atât de indecente și neașteptate, încât publicul cel mai probabil se va simți inconfortabil. Tensiunea dintre protagoniști este însă bine echilibrată de momentele de respiro, plăcute vizual, pe care le trăiește fiecare personaj de unul singur: Ivy creează niște mâncăruri cu raci și torturi spectaculoase, iar peisajele pe unde aleargă Theo și casa în care cei doi se mută mai târziu sunt impresionante.
Probabil printre cei mai buni actori britanici ai momentului, Benedict Cumberbatch și Olivia Colman au chimie și oferă amândoi interpretări savuroase, pline de energie și umor, secvențele dintre cei doi reprezentând fără doar și poate atracția principală a filmului. În rest, însă, există o sumedenie de personaje secundare care au mai degrabă rolul de a ocupa locuri la masă, în momentele cele mai stânjenitoare, decât să contureze tipologii umane mai dezvoltate care să aibă un impact real asupra poveștii: Jane (Sunita Mani) și Jeffrey (Ncuti Gatwa) sunt colegii de la muncă ai lui Ivy, iar Rory (Jamie Demetriou) și Sally (Zoe Chao) sunt prieteni de familie, care primesc doar câteva replici pentru a demonstra în mod comic diferențele de percepție dintre britanici și americani. Amy (Kate McKinnon) pare să fie introdusă în poveste doar pentru a-i face propuneri bizare și indecente lui Theo de fiecare dată când îl vede, iar Barry (Andy Samberg) sclipește doar atunci când se confruntă cu avocata de divorț Eleanor (Allison Janney) în negocierile referitoare la partajul casei familiei.
Deși are anumite neajunsuri, The Roses este o comedie neagră reușită, ce promite să stârnească râsul spectatorilor, dar și să le taie răsuflarea în momentele cele mai intense. Ping-pong-ul de replici hilare dintre Cumberbatch și Colman, explorarea minuțioasă a relației lor, imaginile fermecătoare cu mâncare și peisaje californiene, precum și deznodământul incendiar al poveștii sunt mai mult decât suficiente pentru a oferi o experiență cât se poate de plăcută la cinema.
