Bazat pe cartea de succes pentru copii scrisă de Julia Boehme, cel mai nou lungmetraj de animație al Ninei Wels, Tafiti: Aventură prin deșert, a câștigat Premiul Publicului la Festivalul de Film de la Munchen. Un fel de Alchimistul combinat cu Timon și Pumbaa, comedia pentru întreaga familie arată cum prietenia și încrederea contează mai mult decât orice credințe străvechi și iraționale. Atunci când pericolele pândesc la tot pasul, o mână de ajutor devine vitală pentru supraviețuire.
Tafiti a crescut într-o familie iubitoare de suricate unde distracția și solidaritatea sunt la ordinea zilei. O singură regulă domină, însă, acest peisaj binevoitor: nu interacționați cu străini, străinii reprezintă un pericol. La fel ca oamenii, animalele sociale învață încă de mici că „noi suntem cu noi și ceilalți nu ne interesează”. Chiar și superbii fluturi trebuie ignorați, pentru că frumusețea lor poate distrage atenția privitorului și astfel tragedia poate lovi când te aștepți mai puțin. Diferit înseamnă necunoscut, ceea ce amenință siguranța tuturor celor din jur. Porcul mistreț Ciuf validează această credință atunci când, din cauza lui, bunicul protagonistului ajunge mușcat de un șarpe veninos.
Floarea albastră găsită de cealaltă parte a deșertului îl poate salva, dar drumul periculos nu merită parcurs de unul singur, așa cum își dorește Tafiti, care îl respinge pe Ciuf pentru a respecta promisiunea de a nu mai vorbi niciodată cu altă specie. Și totuși, determinarea porcușorului de a-și repara greșeala nu are limite, astfel că doar împreună – și cu ajutorul noilor lor prieteni, printre care un șoricel, o elefănțică, un cuplu de pelicani și un vultur ce dă dovadă de empatie – reușesc să treacă peste toate obstacolele, să ajungă întregi la destinație și să se întoarcă înapoi la timp pentru a administra leacul mitic.
Culorile vibrante și animația sublimă oferă celor mici și mari deopotrivă un deliciu vizual, iar filmul prezintă peisajul deșertic într-o formă educativă, pentru că ajută audiența să descopere informații interesante despre acest mediu arid: că există gândaci care transformă ceața în apă pentru a se hidrata, că nu e indicat să te separi de partenerul de călătorie într-o furtună de nisip findcă te poți pierde, că iubirea și conexiunea nu țin cont de dimensiune și diferențe, astfel că un șoarece poate fi prieten cu un elefant, că oaza e vitală în căldura infernală, dar lichidele pot fi luate și din surse alternative ca pepenii. Asta așa, în caz că va face unul dintre privitori vreo călătorie lungă prin deșert. Dacă nu, e doar bine de știut.
Însă cea mai importantă lecție pe care o oferă Tafiti: Aventură prin deșert se aplică oricărui climat și relief. Prietenia adevărată și ajutorul la nevoie fac o diferență enormă chiar și între viață și moarte. Nu contează atât de mult ca cel de lângă noi să fie de aceeași naționalitate, etnie, rasă, orientare sexuală sau religie. Ce contează în mod real e ca acesta să rămână alături de noi la bine și la greu, să îi pese de siguranța noastră și să lupte pentru a ne arăta asta. Iar noi să facem la fel. Asta înseamnă o legătură imbatabilă.
