La mai bine de două decenii de când a fost introdusă cea mai recentă categorie Oscar, Cel mai bun lungmetraj animat, în 2002, Academia Americană de Film pregăteşte o iniţiativă similară pentru ediţia din 2026, doar că noua categorie pune marile studiouri în dificultate. Este vorba despre Cea mai bună distribuţie a unui film sau, pentru a folosi termenul american preluat şi la noi pe scară largă, Cel mai bun casting.
Casting-ul unui film înseamnă totalitatea actorilor care joacă în acea producţie. Fiecare producţie are un director de casting care parcurge sute, mii şi uneori chiar zeci de mii de posibili interpreţi pentru a ajunge la colectivul de actori în perfect sincron cu viziunea regizorului. De exemplu, pentru protagoniştii noului serial Harry Potter directorii de casting au avut de ales din peste 30.000 de posibilităţi. Mai aproape de casă, pentru filmul Nu e locul tău aici, regizorul Florin Şerban şi directorul de casting Cătălin Dordea au avut de ales din peste o mie de candidaţi pentru un singur personaj.
A face film este echivalent cu a jongla cu mai multe mingi, iar de producţie se alege praful dacă scapi una pe jos. Casting-ul este una dintre aceste mingi şi motivul pentru care cineaştii de la Hollywood insistă de multă vreme pentru ca Academia să introducă această nouă categorie. Ca fapt divers, din 2027 se mai introduce una, pentru Cele mai bune cascadorii.
Problema este că, deşi Academia a publicat un stufos regulament pentru Cel mai bun casting, nimeni nu ştie ce strategie să abordeze. Trebuie spus că pentru fiecare ediţie a premiilor Oscar şi pentru fiecare categorie se organizează adevărate campanii de promovare, uneori extrem de costisitoare. Practic, cei zece mii de membri votanţi la Oscar sunt ca locuitorii unui mic oraş, iar filmele şi cineaştii sunt ca nişte candidaţi la primărie: dacă presupunem că toţi nominalizaţii sunt la fel de talentaţi, o campanie de promovare eficientă îţi aduce statueta, în timp ce una marcată de scandaluri ţi-o poate fura. Având în vedere prestigiul oferit de o statuetă Oscar, studiourile angajează adevărate echipe de strategi şi specialişti PR şi uneori cheltuie milioane de dolari pentru aceste campanii.
Evident, înainte de a candida la primărie un partid trebuie să-şi aleagă candidatul, iar studiourile de la Hollywood nu au idee pe ce să marşeze în această situaţie. Una din marile întrebări ale noii categorii este dacă votanţii la Oscar vor premia descoperirea de noi actori sau vor prefera filmele cu colective mari de interpreţi. Este ca şi cum un partid ar avea de ales între un comediant şi un matematician pentru primărie, dar nu are idee dacă în oraş trăiesc numai pasionaţi de matematică sau numai amatori de glume. Şi ultimul lucru pe care îl vor studiourile e să candideze cu matematicianul şi să descopere mai târziu (şi după câteva milioane de dolari cheltuite) că oraşul şi-l dorea de fapt pe comediant.
O dificultate suplimentară vine din faptul că una din etapele obligatorii la înscrierea în cursa pentru noua categorie este realizarea unui montaj de cinci minute care să promoveze filmul din punctul de vedere al casting-ului. Doar că strategii marilor studiouri nu au habar cum să creeze acest montaj ca să-l facă percutant şi convingător, din moment ce munca directorului de casting se desfăşoară în spatele uşilor închise sau în conversaţii pe Zoom, notează Variety.
„Suntem pe teren complet necunoscut. Includem scenele filmate la probe? Reacţii după alegerea actorilor? Imagini care să arate chimia acestora? Nimeni nu cunoaşte regulile jocului”, a declarat pentru Variety un specialist în organizarea de campanii de promovare pentru Oscar.
Poate că nimic nu e cert în lupta pentru noua statuetă, dar datorită acestei incertitudini cu siguranţă următoarea ediţie a galei va fi mai interesantă pentru noi, cei care aşteptăm an de an să aflăm câştigătorii.
